JURNAL DE BORD – Canguri si bumerange

Spre deosebire de pasagerii pachebotului din dana alaturata, am vizitat Reunionul cu binoclul de pe comanda de navigatie, admirand peisajul micii insule franceze si tragand cu ochiul si la forfota de pe puntile vecine. Dupa prima zi de descarcare Tropicele Capricornului ne-a obligat sa iesim o zi si o noapte “la arat” in larg ca sa nu fim izbiti de cheu de furtuna care s-a dezlantuit din senin. A trecut repede si am revenit in port pentru incarcare, afland de la micul radio pe care il port pe hubloul cabinei, ca peste patruzeci de mii de gospodarii ramasesera fara curent si apa, iar oficialii cereau scuze cetatenilor ca nu vor putea rezolva pe toata lumea mai repede de doua zile.

Am lasat francezii est africani si contactul telefonic cu restul lumii si am pornit in traversada de 8 zile pana pe coasta vestica a Australiei. Mi se pareau acum valurile din Atlantic ca un catel intaratat pe langa un urs batran trezit din hibernare. Am scapat la o zi printre doua taifune, unul dinspre Antarctica si celalalt de la tropice, care s-au ciocnit in urma noastra, dar resimtindu-le prin hula care ne-a leganat bine tot drumul. Asa mi-am adus aminte si de ce vin surferii vestiti din toata lumea pe plajele Austaraliei in perioada asta a anului, cand onduleurile oceanului ajung la tarm si se sparg in valuri de 10-15 metri.

Intrand la Fremantle, intampinati pe dreapta de Muzeul Maritim si de Autoritea Portuara se simte ca vii in alta lume. Desi un port mic, impune respect cu cheurile bine organizate, dincolo de care in apropiere se vad strazile orasului cu cladiri ordonate si vegetatie bine ingrijita, deasupra carora in departare se zaresc zgarienorii din Perth. Am mai simtit asa in 94 cand am ajuns prima data in America. Si nordul Europei e impunator, dar America si Australia sunt la alta scara.

Ne-am bucurat de o zi de liniste si desi timp de iesit in oras n-a fost cu lucrarile de intretinere din sala masini, am dat slava Domnului in acord cu autorul Psalmului 107:

“Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!”

Inca patru zile de leganat pana la Melbourne. Aici impresia intrarii e deplina, pe inserat, trecand pe sub podul imens si printre cheurile aglomerate cu luminatie stralucitoare, dincolo de care siluetele gigantice ale zgarienorilor te anunta ca ai de a face cu o natiune puternica. Regret ca n-am reusit sa ma plimb printre ei, 22 de ore din cele vreo 50 am schimbat cu colegii un piston de 5 tone cu complicatii la motorul principal si restul cu alte mici probleme si controale ale autoritatii portului. Am si dormit un pic.

Plecarea a fost si mai tare. Desi in mijlocul zilei, cerul era cam intunecat si comandantul ne-a anuntat sa amaram bine totul ca va fi vreme rea. Portul e in capatul unui golf inchis si se merge cateva ore pe ape relativ calme, asa ca nu ne-am prea agitat. La iesirea din golf s-a redus viteza sa se debarce pilotul si am simtit cum incep valurile sa ne ciocneasca. Am iesit o fuga din masina sa arunc o privire si am fost izbit de rafale puternice de vant, iar valurile se ridicau pana la copastie, adica vreo 10 metri. Nu mai vazusem nici o data asa furie si nu-mi imaginam cum pilotina, o salupa puternica dar nu cu mult mai lunga decat inaltimea valurilor, urma sa se apropie si sa recupereze in siguranta pilotul coborand pe scara de pe vapor. Ulterior ne-a povestit comandantul cum dupa ce l-a intrebat pilotul “can we do it, captain?”, s-au inteles din priviri si si-au luat ramas bun. Riscand sa ne suim pe mal daca se oprea masina, a pus vaporul travers in vant protejand pilotina la intrarea in golf si slava Domnului a trecut totul cu bine, inclusiv cele inca trei zile de leganat pana la Sydney, pe coasta pacifica.

In Sydney terminalul de containere e in zona industriala si orasul abia se zareste in departare, cam ca in toate porturile mari din lume. Dar nu oriunde poti iesi sa vezi Opera House. Cu toate lucrarile si controalele de care n-am fost scutiti nici aici, vazandu-l pe seful mecanic ca nu reuseste sa demonteze o pompa de injectie blocata, m-am folosit de cei 12 ani mai in varsta ca el si l-am sfatuit sa o lase asa daca nu reuseste pana seara, si sa iesim sa ne improspatam fortele cu o plimbare prin Sydney. Ne-am bucurat sa parcurgem distanta de 40 de minute cu microbuzul misiunii pentru marinari, Stella Maris, care se mandreste aici ca are centrul langa portul de pasageri, la 5 minute de Opera House. Ne-a facut bine mersul pe uscat de vreo doua ore prin zona turistica, admirand magazinele de suveniruri, singurele inca deschise la ora tarzie, cu canguri de plush si bumerange frumos ambalate, de toate marimile, pe care scrie ca daca respecti instructiunile si le arunci sub unghiul corect, se intorc.

Ne intoarcem si noi, dupa trei zile in Sydney, cel mai indepartat port al cursei, doua de descarcare si incarcare, una de detentie pentru deficiente. Cu promisiuni ca vom rezolva problemele si cu o gramada de documente semnate de comandant, ne-au dat drumul sa plecam. Ne-am mai oprit o zi in Adelaide, sa mai luam cateva cutii si dam coltul pe langa Albany si Perth luand-o spre Singapore, unde aflam daca schimbam linia sau continuam circuitul spre Europa.

Lasam in urma frumoasa tara continent, al carei drapel are steagul britanic pe colt alaturi de Crucea Sudului. Nu cu multe secole in urma era locul in care Marea Britanie isi trimitea cetatenii nedoriti. Tot asa a fost si cu pelerinii care au infiintat USA, si vedem in ambele cazuri natiuni binecuvantate, implinindu-se cuvintele apostolului Pavel:

“Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 1:28,29)

P.S. S-a innoptat si ies spre pupa sa arunc o privire la stele. Cerul sudic nu are ursi, nici mari nici mici. Are hidre si alte creaturi mitologice, dar si frumoasa Cruce a Sudului si alte constelatii cu nume dragi…

By Gabriel Leonard Burlacu – ETO